In 1953, Sir Edmund Hilary si Tenzig Norgay au fost primii oameni care au reusit escaladarea cu succes a celui mai inalt varf al planetei, Everest. Astazi, fiii celor doi trag un serios semnal de alarma cu privire la distrugerile provocate de incalzirea globala asupra uneia dintre cele mai spectaculoase minuni ale naturii si la dezastrele pe care le vor intampina oamenii care traiesc in jurul muntelui.
Peter Hilary a declarat pentru TheIndependent ca una dintre bazele folosite de tatal sau a alunecat de altitudinea de 5320 de metri pana la 5280 de metru si continua sa se deplaseze in fiecare an. Hilary Jr., cel care a escaldat de doua ori Everestul , adauga la lista distrugerilor si topirea ghetarilor himalayeni, fapt ce ar putea duce la inundatii catastrofale. Fiul celebrului alpinist a comparat o inundatie produsa de un lac glaciar cu o veritabila bomba atomica.”Exista circa 9000 de lacuri glaciare in Himalaya, iar 200 dintre ele prezinta un pericol iminent de inundatie. Un caz asemanator s-a produs in 1985, atunci cand 10 milioane de metri cubi de apa au maturat totul in calea lor, producand pagube umane si materiale de amploare”, a subliniat acesta.
Conform datelor oferite de Peter Hilary cei mai multi ghetari himalayeni vor disparea pana in 2050, iar 80% dintre acestia vor deveni o amintire pana in anul 2030. Faptul este cu atat mai ingrijorator cu cat in Himalaya se gasesc peste 40% din rezervele de apa dulce a planetei.Din cauza incalzirii globale, apele rezultate din gheata, vor creste pana in momentul in care vor rupe digurile naturale ale lacurilor care, la randul lor, sunt tot din gheata, producand o inundatie de proportii.
Sursa: HowhStuffWorcks
28.04.2009
32.5KB
Cand se va intampla? Previziunea optimista (?): in 2100, temperaturile medii la nivel global vor fi cu cca. 4 grade C mai ridicate decat acum. Previziunea (si mai) pesimista: am putea ajunge in cuptorul descris mai sus inca din 2050. Dar cati vom fi? Si aici parerile sunt impartite, iar unele dintre previziuni suna sumbru de tot, in timp ce altele sunt mai optimiste. James Lovelock, creatorul teoriei Gaia - aceea conform careia Pamantul se comporta ca un superorganism urias – e de parere ca populatia se va restrange drastic: din cei aproape 7 miliarde cati suntem la ora actuala, vor mai ramane poate un miliard. (Asta o fi scenariul pesimist sau cel optimist? Pana la urma, nici nu stii cum e mai rau: sa ramanem mai putini si sa ne consolam cu ideea ca, astfel, civilizatia umana va avea mai putin impact asupra mediului, putand spera astfel sa inversam tendinta de modificare a climei? Sau sa continuam sa crestem pana la cele 9 miliarde preconizate de ONU in 2050, intrebandu-ne, ingroziti, ce o sa mancam cu totii?!)
Ce se va intampla cu Terra?
Singura veste buna este ca, spun expertii, specia umana, in sine, nu pare amenintata cu disparitia; la urma urmei, chiar daca raman doar cateva sute de indivizi, urmasii lor ar putea, in cateva mii de ani, sa repopuleze consistent planeta. Sa zicem, ca sa avem o ipoteza de lucru, asa cum au presupus si cei care fac calculele si previziunile cu care ne ingrozesc pe noi, ca populatia va ajunge la cca. 9 miliarde peste 4 decenii. Si, daca e sa facem ceva, in loc de a sta cu bratele incrucisate, privind disperati cum se duce naibii totul, ar trebui sa incepem de pe acum sa ne imaginam solutii de supravietuire pentru aceste 9 miliarde de cetateni ai planetei Pamant. Ideile nu lipsesc; specialisti de marca si-au rostit opinia, oferind pareri avizate asupra tendintelor, asupra efectelor si asupra unor posibile solutii. Aruncandu-si privirea in viitor, acestia au schitat, pe baza datelor pe care le-au avut la dispozitie si a modelelor de previziune, felul in care va arata lumea noastra si, pornind de aici, posibilele solutii de adaptare. E clar deja pentru toata lumea: situatia se incinge! Sa inceapa, deci, adaptarea!
In primul rand, o mare parte a Terrei va deveni desertica. Desertul pe care il numim Sahara - si care azi se intinde in nordul Africii - se va extinde, in cateva decenii, pana in pragul caselor romanilor, grecilor si bulgarilor, ba chiar si al germanilor si austriecilor, caci sudul Europei si chiar centrul ei, cu mare probabilitate, se vor desertifica. Un climat subtropical arid va inlocui climatul temperat continental cu care ne-am obisnuit. La latitudini mai mici, doua braie de pustiu vor inconjura planeta, unul la nord de Ecuator, altul la sud, doua cingatori uscate, cu pamant crapat, nisip si pietre, printre care vor rasari plante xerofile (adaptate uscaciunii).
In schimb, pentru locuitorii regiunilor nordice ale Europei, Asiei si Americii, va fi ca si cand s-ar muta acum din Siberia, Scandinavia si Alaska in Florida sau sudul Spaniei. Aceste regiuni nordice vor deveni viitoarele granare are planetei; aici vor creste majoritatea recoltelor din care se va hrani omenirea. Sa speram ca ne vor ajunge, caci o mare parte din terenul arabil pe care il exploatam azi se va pierde datorita cresterii nivelului apelor oceanice. Topirea ghetarilor si dilatarea naturala a apei ca urmare a cresterii temperaturilor vor face ca nivelul marii sa se ridice cu cel putin doi metri; cresterea ar putea fi si mai mare daca se vor topi calotele polare. James Hansen, un climatolog care lucreaza in cadrul NASA, a calculat ca o crestere a concentratiei de CO2 in atmosfera pana la cifra de 550 parti per milion (nivelul actual fiind de 385 ppm) ar avea ca rezultat… o Terra completa lipsita de gheturi si pe care nivelul marii ar fi cu 80 metri mai mare dacat in prezent! Regiuni de coasta unde se afla, azi, orase prospere vor fi sub ape, iar turismul submarin va lua amploare, insa atractiile nu vor mai fi recifele de corali, ci magnificele orase scufundate New Orleans, Rotterdam, Sydney…
Hrana viitorului
Ca urmare a acestor drastice modificari, am putea fi siliti sa ne schimbam modul de alimentatie. Desi multi propun trecerea la alimentatia vegetariana, vazand in asta o solutie la problema incalzirii globale (vacile si oile crescute in numar foarte mare produc cantitati enorme de metan, un gaz cu efect de sera), lucrurile nu sunt atat de simple. Daca am deveni cu totii vegetarieni, nu am mai avea ce sa mancam; foametea ar bantui chiar mai rau decat pana acum, lovind regiuni mai intinse si un numar mai mare de locuitori ai globului. Si asta pentru ca numai pe o mica parte a uscatului pot fi cultivate plante. Nici macar un sfert din suprafata sa nu reprezinta teren arabil. Nici pe pasunile alpine situate la 1500 de metri altitudine, nici in regiunile desertice, nu pot fi cultivate eficient plante pe care omul sa le poata consuma. In schimb, pot fi aduse, in aceste regiuni, animale – vaci, oi, capre, iaci, camile, de la caz la caz – care consuma plantele ce cresc in aceste regiuni, iar noi consumam, apoi, carnea si laptele acestor animale. Astfel, cresterea animalelor domestice este, in esenta, un sistem de convertire a resurselor – iarba marunta si aspra a pasunilor alpine sau tufele tepoase din zonele aride, pe care omul nu le poate utiliza ca atare, sunt transformate in resurse utilizabile. Intrebarea este: in ce masura vom mai putea face acest lucru peste cateva decenii?
28.04.2009
35.3KB
“Schimbări climatice abrupte si factorii generatori” este titlul singurei cărti din România care va expune adevărul despre încălzirea globală, cine sau mai degrabă ce o generează, cât de gravă e situatia în care ne aflăm si cam le trăzneste prin minte oamenilor politic si autoritatilor cu privire la acest lucru.
Cartea are 256 pagini, contine aproximativ 250 fotografii si grafice, are la bază un substrat stiintific bine documentat si prezintă o viziune de ansamblu asupra factorilor generatori de schimbări climatice. Autorul, clujeanul Cristian Muresanu, a studiat mai bine de un an problema schimbărilor geologice, climatice si magnetice. În cartea sa, el aduce pertinente argumente stiintifice formulate de către cei mai avizati si recunoscuti cercetători din lume.
Cartea, tipărită în format de manual, este adresată studentilor dar si publicului larg. De asemenea, autorul consideră că publicatia va fi accesibilă si elevilor ultimilor doi ani de liceu.
Volumul poate fi comandat numai de la autor, pe adresa de e-mail cristim23@yahoo.com
Iata si un scurt rezumat:
- Factorii naturali reprezintă cauza esentială a schimbărilor climatice si geologice de la formarea globului terestru până în prezent. Acestia generează încălzirea globală pe care o observăm în prezent, (un mega-factor deosebit de activ). În toate erele interglaciare au existat perioade de încălzire globală, alternând cu răciri locale, mai mult sau mai putin severe. Încălzirea globală se produce sub actiunea unor factori naturali a căror manifestare si evolutie nu sunt pe deplin întelese.
- Sistemul geologic al planetei noastre este format din plăci tectonice, prin miscarea cărora se regenerează elementele necesare sustinerii habitatului terestru. Deplasările plăcilor tectonice sunt determinate de actiunea factorilor si proceselor naturale care se desfăsoară de miliarde de ani. Datorită existentei plăcilor tectonice si a unui miez central feros (al cărui comportament este influentat de factorii naturali), Pământul manifestă si un câmp magnetic protector, care a fost generat cu miliarde de ani în urmă de factori naturali prea putin cunoscuti. Schimbările de polaritate si intensitate ale câmpului magnetic terestru, au repercursiuni asupra încălzirii globale.
- Activitatea solară se desfăsoară în baza unor legi naturale. Soarele accentuează sau reduce încălzirea globală, în functie de intensitatea modificărilor magnetice din interiorul său, respectiv, a exploziilor si vânturilor de particule expulzate în spatiu de coroana exterioară. Activitatea solară influentează cămpul magnetic terestru.
- Existenta calotelor polare favorizează recircularea unei importante cantităti de apă dulce în cadrul biosferei. Oceanul planetar face parte dintr-un sistem complex care transportă căldura spre diferite zone ale uscatului cu ajutorul diferentelor de salinitate si temperatură a curentilor oceanici. Acest sistem formează circuitul termosalin global.
- În prezent, încălzirea globală produce topirea accelerată a calotelor polare. Aceasta, perturbă circuitul termosalin din oceane. Petele si exploziile solare, contribuie la topirea calotelor polare si a ghetarilor. Topirea calotelor polare produce ridicarea nivelului oceanic planetar. Cresterea temperaturii apei favorizează si mai mult acest lucru datorită dilatării. Paradoxal, odată cu încălzirea globală, sistemul climatic perturbat generează fenomene de răcire locală abruptă. Fenomenele de răcire locală abruptă sunt accentuate, mai ales, de perturbarea circuitului termosalin.
- Gazul metan este prezent în solul, subsolul si mai ales sub crusta oceanelor, în cantităti importante, ca urmare a descompunerii materialului lemnos din perioada erelor geologice. Atât oceanele cât si calotele (pe măsură ce se topesc) eliberează gazul metan din hidratii naturali. Metanul eliberat de oceane amplifică efectul de seră, generând încălzire globală.
Asadar oceanele suferă modificări, ca urmare a încălzirii globale, iar aceasta devine tot mai dinamică. Oceanele dizolvă importante cantităti de dioxid de carbon, un alt gaz cu efect de seră prelungit. Datorită amplificării dinamicii fenomenelor meteo, a variatiilor tot mai abrupte a temperaturii si salinitatii oceanelor, acestea încearcă să compenseze modificările prin absorbtia, respectiv eliberarea, în unele zone, a unor cantităti prea mari de dioxid de carbon. În acest fel, oceanele devin fie prea acide pentru plancton, alge si corali, fie, atmosfera rămâne prea încărcată cu dioxid de carbon, care creează efect de seră încălzind oceanele si intensificând evaporarea.
- În ultimii ani, vulcanismul s-a intensificat sub actiunea deplasărilor tot mai severe a plăcilor tectonice. Vulcanismul si tectonica globală generează cutremure si mega cutremure al căror număr si intensitate creste anual. Mega cutremurele produc fenomene meteo extreme precum tsunami. Cutremurele dar mai ales, mega cutremurele care perturbă intens apa mărilor si oceanelor, amplificând eliberarea gazelor cu efect de seră de sub crustele oceanice. Alături de factorul antropic, vulcanismul produce poluare.
- Componenta antropică a poluării creează încălzire globală, iar cea vulcanică atât încălzire, cât mai ales, răcire locală abruptă (datorită aerosolilor). Acest factor perturbator, împreună cu încălzirea si cresterea aciditătii oceanelor se răsfrânge asupra algelor, coralilor si a planctonului, care formează delicatul sistem natural de termoreglare climatică descoperit de către biologul Bill Hamilton.
- Perturbarea sistemului de termoreglare climatică, evaporarea excesivă a apei din oceane datorată încălzirii globale, răcirea locală abruptă, modificarea rezonantei atmosferice Schumann si poluarea, produc ansamblul de fenomene meteo extreme pe care le observăm în prezent. Modificările dramatice ale oceanelor accentuează într-o anumită măsură, miscările plăcilor tectonice determinând un proces îngrijorător de auto sustinere. În acest ansamblu complex de factori se mai adaugă modificări ale axei de rotatie a suprafetei pământului, respectiv ale miezului interior de fier, obezitatea ecuatorială, si perturbări ale stratului de ozon.
- Topirea calotelor polare generează obezitate ecuatorială, datorită migratiei masei de gheată (topită) spre latitudini joase. Aceasta favorizează, într-un anumit grad, încălzirea globală generând în acelasi timp usoare variatii ale axei de rotatie a Terrei. Dacă adăugăm acestui sistem de factori influenta mega cutremurelor asupra variatiei clătinării axei de rotatie, atunci putem observa formarea unei reactii globale care se amplifică continuu. Efectul cumulat al acestei reactii îl reprezintă fenomenele meteo deosebit de severe.
- Cele mai recente observatii stiintifice au evidentiat perturbări ale miezului de fier din interiorul globului, care produc la rândul lor, fluctuatii ale câmpului magnetic. Modificările de natură necunoscută ale vitezei, directiei si clătinării axei de rotatie a miezului de fier din interiorul globului, adaugă o nouă influentă asupra rezonantei Schumann a undei atmosferice stationare, care la rândul ei accentuează electrizările atmosferice exagerate, cresterea numărului de descărcări electrice, etc. Schimbările de natură dinamică ale miezului de fier sunt responsabile într-o anumită măsură, de amplificarea fenomenului obezitătii ecuatoriale.
- Poluarea vulcanică si umană, fluctuatiile câmpului magnetic terestru si ale activitătii soarelui perturbă stratul de ozon. Acestea favorizează, aparitia radiatiilor cosmice nocive si a particulelor vântului solar în straturi atmosferice tot mai joase, punând în pericol biosfera.
28.04.2009
19.6KB
O echipă internaţională de cercetători ai experimentului Belle de la laboratorul KEK (High Energy Accelerator Research Organization), Tsukuba, Japonia, a anunţat recent descoperirea unei noi particule subatomice cu o sarcină nenulă. Această particulă, pe care cercetătorii au botezat-o Z(4430), nu are loc în schema obişnuită a mezonilor, combinaţii de cuarci şi anticuarci care sunt ţinuţi laolaltă de forţa interacţiei tari.
Particula Z(4430) a fost descoperită în dezintegrările mezonilor B (mezoni care conţin un cuarc "bottom") produşi în mari cantităţi la fabrica de mezoni B (Fabrica B) de la acceleratorul KEKB, care ciocneşte fascicule de electroni şi pozitroni la laboratorul KEK. Investigând diversele moduri de dezintegrare a mezonilor B la aproximativ 660 de milioane de perechi de mezoni B şi mezoni anti-B, colaborarea Belle a observat 120 de mezoni B care se dezintegrează într-o particulă Z (4430) şi un mezon K. Instantaneu, particula Z(4430) se dezintegrează într-o particulă numită "Psi prim" şi în un mezon Pi (Figura 1). Colaborarea Belle a măsurat sarcina electrică a acestei particule şi a constatat că este aceeaşi cu a electronului şi masa acesteia ca fiind aproximativ de 4,7 ori mai mare decât cea a protonului.
28.04.2009
17.2KB
In vreme ce multi dintre noi viseaza la o zi de 25 de ore, cercetatorii au efectuat studii pentru a proba posibilitatea acestui fapt.
“Pamantul face o rotatie completa in jurul axei sale cu o variatie a timpului de un milion la o secunda”, declara fizicianul Tom O’Brian, de la Institutul National de Standarde si Tehnologii. Oamenii de stiinta detin informatii importante despre miscarea si viteza de Pamantului, mergand cu pana la 2500 de ani in urma, bazate pe observatiile pozitiilor Soarelui pe cer in timpul eclipselor solare. In timp, viteza de rotatie a Pamantului in jurul axei sale s-a modificat foarte usor, iar ziua a devenit mai lunga cu 15 milioane pana la 25 milioane dintr-o secunda. Chiar daca timpul necesar rotatiei in jurul axei ar fi mai mare, cercetatorii aproximeaza ca va fi nevoie de inca 140 milioane de ani inainte ca ziua sa aiba 25 de ore.Daca ziua nu se va prelungi decat in viitorul foarte indepartat, oamenii de stiinta anunta ca nu trebuie sa ne facem griji pentru adugarea unei alte zile in calendar. Desi timpul in care Pamantul se roteste in jurul axei sale variaza, miscarea in jurul Soarelui este cat se poate de exacta si nu da semne ca lucurile se vor schimba prea curand.
28.04.2009
16.4KB
O piramida antica, mai mare decat orice alta piramida din lume, chiar si decat cele din platoul Giza din Egipt, se spunea ca ar exista in apropierea orasului chinez Xi’an. Aceasta ar fi fost complet acoperita de vegetatie si de roci de-a lungul timpului, ceea ce o facea atat de greu de observat. Legenda de-a lungul veacurilor, Piramida Alba s-a dovedit insa o realitate odata cu descoperirea de senzatie a arheologului rus Maxim Yakovenco.
Primele mentiuni despre Piramida Alba au aparut in Occident in anii 40, atunci cand pilotul britanic James Gausmann a relatat prezenta probabila a acesteia langa orasul Xi'an. Accesul arheologilor occidentali a fost insa restrictionat pentru o mare parte de timp, dar atunci cand restrictiile au fost ridicate, acestia au scos la iveala numeroase monumente antice. Marea Piramida Alba nu se afla insa printre ele iar arheologii incepeau deja sa se gandeasca la un mit fara acoperire reala.
Cercetatorul rus, Maxim Yakovenco, a reusit insa sa identifice piramida care se aflase de-a lungul anilor chiar sub ochii specialistilor. Este vorba de Muntele Liangshan, aflat la circa 80 de kilometri de orasul Xi’an. In aparenta, Marea Piramida Alba chiar seamana cu un munte, doar un ochi experimentat putand face diferenta dintre o forma naturala de relief si una creata de mana omului.
28.04.2009
18.6KB
O scurta trecere in revista a cauzelor perioadelor glaciare si interglaciare din ultimii 800.000 de ani plus o comparatie intre concentratia dioxidului de carbon si a metanului in atmosfera de astazi si din trecutul geologic.
Introducere
Civilizatia umană a fost si va fi in mod sigur marcată de evoluţia climei, iar studiul schimbărilor climatice reprezinta un pas fundamental pentru inţelegerea istoriei şi viitorului rasei umane. În decursul celor catorva sute de ani in care oamenii au studiat sistemul climatic al planetei noastre, schimbarile au fost relativ reduse, insa studiile stiintifice ne arata, de exemplu, că in trecutul geologic deşertul Sahara a fost acoperit de gheaţă, iar recifii de corali creşteau in Transilvania. La apogeul ultimei glaciaţiuni, acum ~21.000 de ani, calote de gheaţă acopereau Canada, nordul Statelor Unite, nordul Europei si părţi din Asia (Figura 1). In centrul acestor calote grosimea gheţii era de 1 km sau chiar mai mult, iar nivelul mării era cu ~120 m mai scăzut decât in prezent, unind insulele dintre Asia si Australia si conectând Marea Britanie de continentul European.
28.04.2009
26.5KB
12. Pestii (Pisces)
28.04.2009
1.1KB
5. Leul (Leo)
28.04.2009
1.1KB
Vă amintiţi cu uşurinţă să închideţi robinetul. Dar v-aţi întrebat vreodată care este volumul de apă utilizat la producerea hranei, a hainelor sau a autoturismului familiei? Cantitatea cea mai mare de apă pe care o folosiţi se află în această amprentă virtuală, iar, dat fiind că schimbările climatice ameninţă una dintre cele mai valoroase, şi totuşi limitate, resurse, a venit timpul să luăm măsuri de raţionalizare.
Oamenii de ştiinţă continuă să aducă dovezi privind legătura dintre schimbările climatice şi presiunea apei din sistemul de alimentare cu apă. Mecanismul este bidirecţional: încălzirea globală modifică ciclul precipitaţiilor, generând furtuni şi secete şi crescând cererea de apă dulce. În acelaşi timp, energia necesară pentru purificarea şi distribuţia apei creşte emisiile de gaze cu efect de seră şi accelerează fenomenele schimbării climatice. Iar pe măsură ce temperaturile cresc, situaţia se va înrăutăţi.
Economia de apă nu se referă doar la apa pe care o bem sau cu care ne spălăm. În afara sistemului public de alimentare cu apă, industria, agricultura şi turismul sunt mari consumatori. Dar, proporţia cea mai mare, jumătate din această cantitate, este utilizată la producerea energiei. În UE, distribuţia consumului de apă este următoarea: 44% pentru producerea energiei, 24% pentru agricultură, 17% pentru sistemul public de aprovizionare cu apă, 15% pentru industrie.
Site-ul Water Footprint, administrat de Universitatea din Twente, Ţările de Jos, şi Insitute for Water Education, UNESCO-IHE, prezintă unele statistici interesante:
* Pentru producerea unui kilogram de carne de vită sunt necesari 15 000 l de apă.
* Pentru producerea unei căni de cafea sunt necesari 140 l de apă.
* Pentru producerea unui kilogram de porumb sunt necesari 900 l de apă.
Pentru a vă calcula amprenta de apă, vizitaţi calculatorul online şi verificaţi cât consumaţi.
În ultimul timp, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice al ONU (IPCC) şi-a îndreptat atenţia către apă şi a găsit „o abundenţă de dovezi” conform cărora sursele de apă dulce sunt vulnerabile la schimbările climatice, „cu consecinţe multiple asupra societăţilor umane şi a ecosistemelor”.
În 2007, Comisia Europeană a publicat o Comunicare privind secetele, care arată că:
* În ultimii 30 de ani, secetele au crescut în număr şi în intensitate pe teritoriul UE.
* Numărul regiunilor şi al persoanelor afectate de secete a crescut cu aproximativ 20% între 1976 şi 2006.
* Una dintre secetele care au cuprins cele mai întinse regiuni a avut loc în 2003, când peste 100 de milioane de persoane şi o treime din teritoriul UE au fost afectate.
* Costul daunelor asupra economiei europene a fost de cel puţin 8,7 miliarde €. Costul total al secetelor din ultimii 30 de ani ajunge la 100 miliarde €.
În acelaşi timp, cel puţin 11% din populaţia Europei şi 17% din teritoriu au suferit de pe urma deficitului de apă (limitarea resurselor), iar tendinţa creşte pe măsură ce viteza schimbărilor climatice creşte.
Dar nu este vorba doar de secetă. Precipitaţiile abundente şi inundaţiile avariază sistemele de distribuţie a apei şi cele de canalizare, poluând sursele de alimentare cu apă. IPCC subliniază că fenomenele meteo extreme, precum furtunile şi inundaţiile, vor deveni mai frecvente şi mai devastatoare. Chiar şi o mică creştere a temperaturilor va deteriora situaţia în continuare, iar o creştere mai mare a temperaturilor va înrăutăţi efectele. Consecinţele sunt greu de prevăzut.
Resursele de apă se găsesc în gheţari şi în stratul de zăpadă, dar acestea se topesc. De asemenea, schimbările climatice cresc umezeala din aer, modificând ciclul precipitaţiilor. Solul uscat nu poate absorbi precipitaţiile, ducând la „scurgeri” semnificative, deoarece apa dulce valoroasă se scurge în mare. Oamenii de ştiinţă recunosc că lipsa cunoştinţelor privind impacturile specifice ale încălzirii globale asupra resurselor de apă este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă.
28.04.2009
11.3KB
CRUCILE ZODIACULUI
Zodiacul fiind reprezentat ca un cerc impartit in 12 parti egale - cele 12 zodii -, o cruce pe zodiac inseamna 4 zodii plasate din 90 in 90 de grade. Daca le unim intre ele prin linii, in ordinea in care apar pe cerc, obtinem un patrat (de aici, unghiul de 90 de grade mai este numit si cuadratura). Daca unim intre ele prin linii zodiile opuse pe cerc, obtinem o cruce.
Avem astfel 3 cruci pe zodiac, adica 3 grupe de cite 4 zodii.
Fiecare grupa este caracterizata de o asa-numita Calitate: Cardinala, Fixa sau Mobila (pentru aceasta se mai foloseste si termenul de Mutabila, sau Comuna). Asadar, fiecare zodie are o anumita Calitate dintre acestea 3, si succesiunea Calitatilor pe zodiac este constanta, astfel:
Berbecul - semn Cardinal
Taurul - semn Fix
Gemenii - semn Mobil
Racul - semn Cardinal
Leul - semn Fix
Fecioara - semn Mobil
Balanta - semn Cardinal
Scorpionul - semn Fix
Sagetatorul - semn Mobil
Capricornul - semn Cardinal
Varsatorul - semn Fix
Pestii - semn Mobil
Crucea Cardinala (Berbecul, Racul, Balanta si Capricornul) este alcatuita din semnele care, pe Zodiac, incep la cele 4 puncte cardinale. In reprezentarea generica a Zodiacului, Estul este la inceputul Berbecului, Vestul este la inceputul Balantei, Nordul este la inceputul Racului, iar Sudul este acolo unde incepe Capricornul. Semnele Cardinale, in general, se caracterizeaza prin initiativa, influenta, autoritate, impulsuri spre actiune, entuziasm, simt al conducerii, spirit inovator, pionierat. Soarele parcurge un semne Cardinal la inceputul fiecaruia din cele 4 anotimpuri, deci in general un semn Cardinal este asociat cu inceputul unei etape noi dintr-un ciclu natural, firesc.
Crucea Fixa (Taurul, Leul, Scorpionul, Varsatorul) este alcatuita din cele 4 semne care sunt amintite si in Biblie, de pilda in viziunile lui Enoh, despre cele 4 animale - taur, leu, vultur si om (Scorpionul are asociata si o veche simbolistica a Vulturului, iar Varsatorul are ca simbol un om care revarsa in lume apa cunoasterii), si ele apar si in Sfinxul din Egipt - care reprezenta o fiinta cu trup de taur, gheare si coada de leu, aripi de vultur si chip de om. Semnele Fixe se caracterizeaza, in general, prin continuitate, perseverenţă, consecvenţă, răbdare, conservatorism, tenacitate, calitati de executant, stabilitate, prudenta, simt practic. La mijlocul fiecarui anotimp, Soarele parcurge un semn Fix, si este perioada cind caracteristicile anotimpului respectiv sunt cel mai bine fixate, cel mai bine evidentiate, deci in general un semn Fix este asociat cu un moment de stabilizare si derulare constanta a lucrurilor din cursul unui proces.
Crucea Mobila (Gemenii, Fecioara, Sagetatorul, Pestii) este alcatuita din asa-numitele semne duble, oscilante si schimbatoare. Gemenii sunt reprezentati ca doi copii gemeni. Fecioara este simbolizata ca o fata cu un spic de griu, simbol al relatiei strinse a omului cu natura. Sagetatorul este reprezentat ca un centaur, jumatate om, jumatate cal (deci animal). Iar Pestii sunt doi pesti care inoata in sensuri contrare. Semnele Mobile se caracterizeaza, in general, prin mobilitate, dualitate, oscilatii, flexibilitate, inconsecventa, agilitate, instabilitate, caracter schimbator. Soarele parcurge un semn Mobil cind se apropie de sfirsitul unui anotimp, deci in general un semn Mobil sugereazaschimbarea, inlocuirea unei conditii cu alta, incheierea unei etape si pregatirea pentru trecerea la alta etapa.
Dupa cum se vede, Calitatile zodiilor se refera mai ales la aspectele dinamice, tranzitorii, la etapele proceselor din viata si din natura, in timp ce Elementele se refereau la aspecte statice ale lucrurilor, la trasaturi intrinseci ale acestora. Fiecare semn zodiacal este o asociatie unica a unei Calitati cu un Element. Singurul semn care asociaza, in sine, Elementul Foc si Calitatea Cardinala, este Berbecul. Celelalte semne de Foc au celelalte Calitati, iar celelate semne Cardinale au celelalte Elemente.
28.04.2009
24.8KB
Actriţa Salma Hayek este convinsă că locuinţa ei din Los Angeles, SUA, este bântuită, după ce a surprins-o pe fiica sa, Valentina, vorbind cu un “vizitator misterios”. Pe de altă parte, mai multe publicaţii au anunţat că vedeta s-a măritat, sâmbătă, de Ziua Îndrăgostiţilor, la Paris, cu tatăl fetiţei ei, miliardarul francez Henri Pinault.
Micuţa Valentina cunoaşte trei limbi
Salma Hayek, 42 de ani, crede că fetiţa sa, Valentina, în vârstă de un an şi jumătate, despre care spune că vorbeşte fluent franceza, engleza şi spaniola, are dezvoltat un al şaselea simţ. Actriţa este convinsă că acesta îi permite fetiţei să comunice cu spiritele, declarându-se de-a dreptul îngrozită de comportamentul fiicei sale. “Într-o noapte s-a trezit, a rămas cu ochii fixaţi într-un colţ al camerei şi spunea în franceză: “Non, non, au revoir”, (n.r.- nu, nu, la revedere) ca şi cum ar fi vorbit cu cineva aflat în încăpere, deşi nu era nimeni acolo. M-am speriat foarte tare şi am zis: “Da, la revedere, oriunde ai fi, ieşi afară”. Şi atunci, Valentina a început să zică în engleză: “Bye, bye!” (n.r. -pa, pa). A fost groaznifoto: Northfotoc!”, a declarat vedeta.
Însă de acum încolo, Salma nu va mai fi nevoită să alunge singură spiritele ce o vizitează pe fiica sa. Potrivit publicaţiei franceze Le Point , Salma s-a căsătorit în urmă cu câteva zile, de Ziua Îndrăgostiţilor, la Paris, cu tatăl fetiţei sale, miliardarul francez Henri Pinault, 47 de ani. Nunta lor a fost o surpriză pentru toată lumea, având în vedere că, în iulie anul trecut, actriţa rupsese logodna cu acesta.
28.04.2009
19.3KB
Romania in cod portocaliu
28.04.2009
23KB
„Exista o evidenta contributie a omului in asezarea pietrelor acestui munte. Rezulta ca Muntele Liangshan este in realitate o colosala constructie pierduta de aproape un mileniu si jumatate... Marea Piramida Alba”, afirma Maxim Yakovenco.
Legenda piramidei a luat nastere in anul 684 d. Hr., atunci cand al doilea imparat al dinastiei Tang, Gaozong, a fost inmormantat in uriasul monument. Sotia sa, imparateasa Wu, a continuat sa domneasca pana in anul 705 d.Hr, la moartea sa fiind ingropata alaturi de imparatul Gaozong. Este de altfel, singurul monument din China in care doi monarhi sunt inmormantati impreuna.
28.04.2009
56.3KB
In cadrul unei conferinte organizate la data de 2 Aprilie 2008 de catre Royal Astronomical Society (Marea Britanie), oameni de stiinta englezi si americani au anuntat descoperirea celei mai tinere protoplanete, dintre cele cunoscute pana acum.
In cadrul unei conferinte organizate la data de 2 Aprilie 2008 de catre Royal Astronomical Society (Marea Britanie), oameni de stiinta englezi si americani au anuntat observarea, in cadrul galaxiei noastre, a unei planete aflate in cel mai timpuriu stadiu de formare ("cea mai tanara" protoplaneta cunoscuta), conform declaraţiei lor de presă şi a BBC News.
Botezata HL Tau b, aceasta este un gigant gazos, aproximativ de 14 ori mai mare decat Jupiter.
Cea mai tanara planeta descoperita de catre astronomi
Emisii radio de la sistemul planetar HL Tau arata steaua in centru si planeta in formare in dreapta sus. Sursa: VLA/BBC.
Descoperirea a fost posibila in urma studierii discului de gaz si praf din jurul stelei HL Tau, aflata la aproximativ 520 de ani lumina departare si confirma observatiile facute, in urma cu cativa ani, la aproximativ aceleasi coordonate, de catre o echipa a Berkeley-Illinois-Maryland Array condusa de Dr Jack Welch.
HL Tau, una din cele peste 130 stele cunoscute din constelatia Taurului, se afla in stadiul pre-secventei principale si se estimeaza a avea cel mult 100.000 de ani.
Nastere protoplanetei, chiar daca ar fi avut loc in urma cu cateva sute de ani, sau ulterior, in intervalul de 100.000 de ani de la nasterea stelei HL Tau, in termeni astronomici, reprezinta un eveniment foarte recent. Anterior, o planeta ce orbiteaza steaua TW Hydrae si despre care se crede ca ar avea in jur de 1 milion de ani, era considerata cea mai tanara protoplaneta cunoscuta.
O ipoteza interesanta a astronomilor, este ca XZ Tau, o alta tanara stea aflata in apropiere sistemului, ar fi trecut pe langa HL Tau in urma cu 1600 de ani. Desi nu este necesar in ceea ce priveste formarea planetei, este posibil ca acest eveniment sa fi declansat "nasterea" planetei, cauzand ca discul ce inconjoara HL Tau sa devina instabil.
Folosind sistemul de radio-telescoape Very Large Array (VLA), calibrat pentru dectectarea emisiilor de unde radio cu o lungime de unda de 1.3 cm (39 GHz), cercetatorii au reusit sa descopere indicii ale concentrarii de material solid (miezul) in vederea formarii de planete. Ulterior (in Marea Britanie) folosind sistemul de radio-telescoape MERLIN, oamenii de stiinta au reusit sa studieze acelasi sistem (stea-protoplaneta) la lungimi de unda mai mari, confirmand natura sursei emisiilor.
Noua descoperire este de asteptat sa contribuie la o mai buna intelegere a modului in care se formeaza planetele si a transformarilor care au loc in stadii timpurii ale vietii acestora. Potrivit scenariului propus de unul dintre modele teoretice ale formarii planetelor, particulele de material solid se ciocnesc si apoi se unesc, formand corpuri din ce in ce mai mari.
28.04.2009
8KB
Arcturus
Este cea mai stralucitoare stea din constelatia Bootes si a treia ca stralucire pe cerul noptii, dupa Sirius si Canopus, fiind localizata in Norul Local Interstelar, la o distanta de 36.71 de ani-lumina. Arcturus este o stea uriasa rosie de tipul K1.5 IIIpe (pe – emisiile specifice, indica faptul ca spectrul de lumina al stelei este neobisnuit si are multe linii de emisie). Acest fenomen nu este neobisnuit in ceea ce priveste gigantii rosii, insa Arcturus face subiectul unui caz special. Este de cel putin 110 ori mai luminos decat Soarele, insa puterea luminii sale este influentata de faptul ca lumina pe care o emana este de tip infrarosu. Puterea totala de emisie o intrece de 180 de ori in intensitate pe cea solara, insa are o eficienta mai mica, deoarece temperatura la suprafata este mai scazuta decat cea a Soarelui. Masa sa este de 3.4 ori mai mare, in vreme ce diametrul il depaseste cu 31.45 pe cel al Soarelui.
28.04.2009
23.9KB
A fost descoperită cea mai mică gaură neagră Imprimare E-mail
Scris sau tradus de Adrian Buzatu
21 April 2008
Doi oameni de ştiinţă ai NASA au descoperit gaura neagră cel mai puţin masivă. Aceasta este de doar 3.8 ori mai masivă decât Soarele nostru. Cum masa ei este foarte aproape de limita teoretică de jos de 1.4 mase solare pentru găuri negre, înţelegem de ce căutarea de găuri negre tot mai puţin masive reprezintă un test al teoriei noastre despre funcţionarea şi constituţia stelelor.
Doi oameni de ştiinţă ai NASA au descoperit gaura neagră cel mai puţin masivă. Aceasta este de doar 3.8 ori mai masivă decât Soarele nostru. Cum masa ei este foarte aproape de limita teoretică de jos de 1.4 mase solare pentru găuri negre, înţelegem de ce căutarea de găuri negre tot mai puţin masive reprezintă un test al teoriei noastre despre funcţionarea şi constituţia stelelor.
A fost descoperită cea mai mică gaură neagră
Cea mai mică gaură neagră cunoscută în prezent are o masă de doar 3.8 ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. Se află chiar în galaxia noastră, în sistemul binar XTE J1650+500. Sursa: NASA/CXC/A. Hobar, Physorg.
Găurile negre au fascinat imaginaţia oamenilor încă de când au fost prezise de teoria generală a relativităţii a lui Einstein. El insuşi nu credea că vor fi descoperite vreodată. Totuşi, se cunosc în prezent foarte mulţi candidaţi la titlul de "gaură neagră", încât fizicienii nu se mai îndoiesc de realitatea lor. Se pare că în centrul fiecărei galaxii există o gaură neagră. De asemenea, stele masive după ce îşi consumă combustibilul nuclear se prăbuşesc sub influenţa gravitaţiei puternice devenind o gaură neagră. Totuşi, nu orice stea poate deveni o gaură neagră, ci numai cele care au masa de aproximativ 1.4 ori mai mare decât masa Soarelui nostru. Această limită se numeste limita Chandrasekhar, după numele fizicianului indian care a calculat-o în 1930 în timpul unei călătorii în Marea Britanie. Cum într-adevăr în natură nu se observase nici o gaură neagră cu o masă mai mică decăt limita prezisă de el, Chandrasekhar a primit premiul Nobel pentru fizică în anul 1983. Dacă o stea are o masă mai mică decât limita, ea poate rămâne o pitică albă, sau poate deveni o stea de neutroni. Stelele de neutroni sunt cele mai dense corpuri din Univers după găurile negre.
Înţelegem aşadar de ce detectarea experimentală de găuri negre cu mase tot mai mici este foarte importantă. Reprezintă un test direct al limitei Chandrasekhar, care provine la rândul ei din înţelegerea noastră actuală a materiei stelare.
Gaura neagră ce deţinea până acum recordul de cea mai puţin masivă gaură neagră se numeşte GRO 1655-40 şi are aproximativ 6.3 mase solare. Gaura neagră descoperită acum se numşte J1650, are aproximativ 3.8 mase solare, cu o incertitudine de aproximatv 0.5 mase solare şi are un diametru de doar 24 de kilometri (cât un orăşel mic). J1650 se află în galaxia noastră. Este vorba de fapt de un sistem de două stele, denumit XTE J1650-500, descoperit în anul 2001 de stalitul Rossi X-ray Timing Explorer al NASA. Relativ repede oamenii de ştiinţă au înţeles că era vorba de o stea normală şi de o gaură neagră. Însă măsurarea precisă a masei găurii negre s-a dovedit a fi dificilă şi abia acum, şapte ani mai târziu, cei doi oameni de ştiinţă ai NASA, Nikolai Shoposhnikov şi Lev Titarchuk au prezentat rezultatele lor, la întâlnirea din 31 martie 2008 a diviziei de astrofizica energiilor înalte a Societăţii Americane de Astronomie, la Los Angeles, California.
Este interesat de remarcat că pe lângă aceste găuri negre, corpuri astronomice, oamenii de ştiinţă presupun că există şi găuri negre mai mici decât un atom, care de dezintegrează foarte repede, şi care ar exista în Univers drept rămăşite ale Big Bang-ului sau care ar putea fi produse poate în acceleratorul Large Hadron Collider. Unii oameni se tem că aceste găuri negre mici ar putea înghiţi Pământul (precum în acest articol), însă nu aveţi de ce vă face grijă. Masa lor este mai mică decât a unui atom, nu au cum să ne influenţeze gravitaţional, chiar dacă ar fi cumva produse în acceleratorul de particule.
Ataşez mai jos şi comentariile lui Marius Dan, doctorand chiar în domeniul stelelor de neutroni la universitatea Jacobs din Bremen, Germania.
"Doresc sa fac o completare relativ la masele piticelor albe si a stelelor neutronice. Intr-adevar, limita maxima pentru masa unei pitice albe, dedusa teoretic, e de aproximativ 1.4 mase solare, iar cea mai masiva pitica alba observata are o masa de 1.35 mase solare (Wickramasinghe, PASP, 2000). Totusi, in 2003 a fost descoperita o supernova de tipul Ia (supernova 2003fg) cu o luminositate foarte mare, iar aceasta a fost asociata cu o pitica alba cu o masa mai mare decat masa Chandrasekhar, aproximativ 2.1 mase solare (Howell, Nature, 2006).
Pentru stelele neutronice problema masei maxime e ceva mai complicata si cunosc teorii ce dau ca limita maxima a masei chiar si 3.1 mase solare. O stea neutronica "tanara" are in jur de 1.4 mase solare, dar aflata intr-un sistem binar cu o alta stea (de exemplu cu o pitica alba) masa acesteia poate fi mult mai mare. Cea mai mare stea neutronica observata are 2.1 mase solare, cu o incertitudine de 0.2 mase solare (Nice, Astronomical Journal, 2005).
Succese
Pentru a evita orice confuzie corectez cele spuse de Adrian cu privire la premiul Nobel al lui Chandrasekhar. Chandrasekhar a luat premiul nu pentru ca nu s-ar fi descoperit o gaură neagră cu o masă mai mică decăt limita prezisă de el (limita nici macar nu e pentru gauri negre, ci pentru pitice albe), ci pentru contributiile sale la teoria structurii si evolutiei stelelor in general (teoria piticelor albe, dinamica stelara etc.).
Doresc sa corectez si afirmatiile legate de progenitorii gaurilor negre. Daca masa initiala a stelei (in secventa principala) e mai mare de 8 mase solare atunci steaua poate deveni o gaura neagra. Altfel steaua nu dezvolta miezul de fier ce colapseaza la o gaura neagra.", la care am raspuns
"Buna ziua, M.Dan, comentariile sunt foarte pertinente si foarte bine argumenate, corecteaza si clarifica articolul meu. Iti multumesc foarte mult pentru interventie. Ideal ar fi la Stiinta.info sa avem experti in multe domenii, fiecare scriind pentru domeniul lui. Cum banuiesc ca studiezi/cercetezi in domeniu (in orice caz, esti informat), crezi ca ai fi interesat sa contribui cu articole de stiri explicate pentru public pe tema aceasta de astrofizica? Sau poate cel putin ai dori sa scrii un mic articolas ce explica pentru public etapele vietii unei stele, conditiile in care devine pitica alba, sau stea de neutroni, sau gaura neagra? Am publica la Stiinta.info si de aici ar lua si alte surse de presa. Si publicul ar avea un articol de referinta la care sa revina de fiecare data cand nu inteleg ceva despre stele. Daca esti interesat, te rog sa ma contactezi la adrian stiinta.info. Inca o data, apreciez foarte mult interventia ta la comentarii."
28.04.2009
10.5KB
2. Taurul (Taurus)
28.04.2009
1.1KB
Cele mai intense cutremure înregistrate
28.04.2009
44.6KB
Marea provocare a stiintei
Volumul "Misterele Terrei" te invita sa pornesti intr-o calatorie fascinanta in lumea cunoasterii! Un singur volum reuneste informatii despre 9 dintre cele mai importante domenii stiintifice. Subiecte controversate - de la ingineria genetica si secretele fizicii pana la terapia durerii - sunt explicate cu claritate. Unde a aparut viata? Pot plantele sa ne auda? Ce este antimateria? Poate fi elucidat misterul Triunghiului Bermudelor? - sunt doar cateva dintre intrebarile la care cartea raspunde intr-un mod simplu, cu argumente dovedite stiintific. Explicatiile sunt insotite de imagini si fotografii speciale.
Este o sursa de cunoastere si o lectura placuta pentru toti cei care vor sa-si explice aspecte mai putin obisnuite ale stiintei, fara a trebui sa consulte biblioteci intregi.
Personal detin cartea si am ramas uimita de cate lucruri interesante am putut gasi in cuprinsul acesteia.
adytya
28.04.2009
6.5KB
4. Racul (Cancer)
28.04.2009
1.1KB
Casele astrologice, in numar de 12, sunt sectoare de cerc ale cercului zodiacal, intr-o continua miscare strict legata de miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale. Ele depind foarte mult de locul in care se afla in momentul respectiv subiectul. Nu este tot una daca o planeta se afla la orizont, la zenit sau de cealalta parte a planetei in momentul in care vorbim despre influenta sa asupra unui subiect, deci nu este indiferent sub ce unghi isi exercita influenta. In functie de acest unghi, altfel spus in functie de Casa in care se afla o planeta, va influenta activitatea noastra, mai ales in plan social, pentru ca de planul social se ocupa Casele, mai bine spus de viata in planul fizic. De aceea se numesc si Casele Pamantului.
Cuspidele mari
Cea mai mare influenta o are Ascendentul. In 24 de ore Pamantul efectueaza o rotatie completa in jurul axei sale. La un moment determinat, o zodie va aparea la orizont (la rasarit) si in acest fel ea va exercita brusc o influenta foarte mare asupra noastra. In acest fel "amprenta" sa este deosebit de puternica. Acesta este Ascendentul zodiacal, zodia ce rasare in momentul nasterii. Vezi: Modul de calcul al Ascendentului. Ascendentul joaca rol de cuspida (momentul de inceput) al Casei I. Opusul Ascendentului este Descendentul (apusul) ce joaca rol de cuspida a Casei VII. Zenitul, punctul de pe ecliptica aflat deasupra capului se numeste Mijlocul Cerului si joaca rol de cuspida Casei X, iar opusul sau este Fundul Cerului (de cealalta parte a planetei, nadir) si joaca rol de cuspida Casei IV. Cele patru directii, sub forma de cruce, care apar in astrograma ca fiind deosebit de importante, sustinand parca prin "tesatura plasei lor" intreaga tema natala este crucea pe care o duce fiecare in aceasta viata. "Ia-ti crucea ta si poart-o", este indemnul dat de Isus celor incarnati in planul fizic sub destinul ce-l meritam, pe care singuri l-am faurit si care ne va ajuta cel mai bine in evolutie daca va fi realizat asa cum se cuvine.
Exista mai multe tipuri de calcul al Caselor astrologice: Placidus, Koch, Case egale stil Vest si stil Est, Campanus, Porphyry, etc. Exista astrologi care folosesc Casele egale, dar cel mai corect este cel al caselor inegale, in special sistemul Placidus. El tine cont de ora si minutul nasterii, de longitudinea si latitudinea locului nasterii, precum si de momentul din an, deci de declinatia si ascensia dreapta a planetei. De fapt acesta este cel mai des folosit. Figura alaturata da un astfel de exemplu.
Clasificarea Caselor dupa domenii:
a) personale: I, V, IX - indica evolutia personalitatii;
b) materiale: II, VI, X - modul de evolutie in domeniul material si profesional;
c) sociale: III, VII, XI - indica relatiile cu cei apropiati;
d) spirituale: IV, VIII, XII - indica relatia cu fenomenele subtile ale evolutiei spirituale
Clasificarea Caselor dupa pozitii:
a) unghiulare: I, IV, VII, X - indica dinamism, actiune, curaj, lider;
b) succesoare: II, V, VIII, XI - stabilitate, constanta, incapatanare;
c) cadente: III, VI, IX, XII - oscilatie, dualism, superficialitate.
Semnificatiile Caselor:
Casa I - ne vorbeste de personalitate, caracter, temperament;
Casa II - bunurile materiale dobandite prin munca, speculatii dar si prin mosteniri, despre talentele nativului;
Casa III - comunicarea, intelectul, studiile si calatoriile;
Casa IV - familia, parintele de acelasi sex, finalul vietii;
Casa V - creatia, educatia, copiii, relatiile sentimentale, amantii;
Casa VI - sanatatea, relatiile cu colegii si subalternii, locul de munca;
Casa VII - casa casatoriei, a asociatilor;
Casa VIII - casa mortii si a renasterii, transformarilor, ocultismului, sexului;
Casa IX - filosofia, religia, justitia;
Casa X - ierarhiile sociale, functiile, aspiratiile sociale, parintele de sex opus;
Casa XI - prietenii, protectorii, popularitatea;
Casa XII - probele, karma, deceptiile, crizele psihice.
Se observa ca de fapt Casele sunt in stransa legatura cu semnele zodiacale, in acest fel fiecarei Case ii corespunde un semn zodiacal in ordinea normala, incepand cu Casa I ce are corespondent Berbecul si terminand cu Casa XII ce are corespondent Pestii. De fapt si guvernatorii Caselor (planetele) sunt aceleasi ca la semnele zodiacale.
Si distributia planetelor in emisfere ne dau indicatii deosebite despre natura generala a unei entitati. (vezi articolul corespunzator)
Ascendentul
Ascendentul are o deosebita importanta, asa cum am mai spus. Daca la o tema natala pentru o entitate masculina conteaza foarte mult Soarele, la o tema natala pentru o entitate feminina are o deosebita importanta Luna, Ascendentul are importanta pentru toata lumea, indiferent de sex. De altfel de multe ori Ascendentul este mai important decat zodia de nastere (pozitia Soarelui in momentul nasterii).Ascendentul are o deosebita importanta si in aspectul fizic al persoanei respective. Cu un spirit de observatie mai bun si dupa mai multa experienta, un astrolog poate sa identifice cu destul de mare exactitate Ascendentul zodiacal al persoanei din fata sa, mai ales in cazurile cand subiectul nu-si cunoaste ora nasterii.
Sa vedem cum isi pune Ascendentul amprenta pe aspectul fizic al unei persoane. Evident, mai pot interveni si alte aspecte care sa influenteze aceasta, dar Ascendentul este cel care da nota cea mai importanta. Ascendentul in:
Berbec - se remarca in special printr-o usoara tendinta spre calvitie. Infatisare de obicei robusta, hotarata, ambitioasa.
Taur - statura impunatoare, gat puternic, privire patrunzatoare, voce placuta.
Gemeni - de obicei mic de statura, mai subtir (pirpirii), ochi vioi, plini de istetime, care parca nu stau prea bine in cap.
Rac - de obicei au un cap rotund, tendinte vizibile spre ingrasare, lenes, grasut si greoi. Femeile pot sa aiba si un asa-zis mers de rata, adica in timpul mersul isi tin varfurile picioarelor mai departate.
Leu - par des si puternic, asemeni coamei unui leu, cu pieptul in fata, de obicei ii place sa poarte podoabe.
Fecioara - Trup subtire, de obicei inalti, calmi, firi ascunse.
Balanta - fata binevoitoare, luminoasa chiar, gura bine conturata, dantura frumoasa.
Scorpion - aici intalnim doua feluri, unul discret si ganditor, de obicei se remarca prin faptul ca este retras iar celalalt are ochii ceva mai oblici, tip lama, privire sireata, nasul ascutit sau cel putin iese in evidenta.
Sagetator - si aici avem doua tipuri: daca este blond este in general o figura mai stearsa dar cu trasaturi frumoase, iar daca este brunet, este de o frumusete exceptionala, asemenea unei papusi finute cu ochi negri.
Capricorn - trup mic, ten ceva mai negricios, de obicei are si ochi negri cu o privire mai rautacioasa.
Varsator - de obicei sunt inalti, frumosi, cu ochi expresivi si confirmarea vine daca sunt si vorbareti.
Pesti - oameni calmi, melancolici, duplicitari. Daca au ochi albastri, sunt acei ochi aposi, tulburi.
28.04.2009
16.3KB
Exista mai multe clasificari ale semnelor zodiacale care pun in evidenta exact "atomii metafizici" care stau la baza intelegerii zodiacului. Vom putea sa ne amintim mult mai usor de acesti "atomi" daca tinem cont ca ei pot fi asociati primelor 4 numere din sirul numerelor naturale.
Numarul 1 sugereaza unitatea Zodiacului. El ar trebui sa ne aminteasca intotdeauna ca orice interpretare astrologica trebuie sa tina cont de ansamblul elementelor unei teme astrologice. Chiar daca analizam partile, in final, trebuie sa sintetizam toate aceste analize intr-o imagine de ansamblu. Pentru aceia care isi pun intrebarea "care este cel mai bun semn zodiacal", raspunsul nu poate fi altul decit acela ca toate semnele sunt la fel de bune, nu exista intre ele un "cel mai bun" semn, fiindca fiecare semn are incarcatura sa vibrationala, diferita calitativ de a celorlalte, si nu se pot compara lucruri atit de diferite. Fiecare semn are calitatile si defectele sale, si ceea ce conteaza nu este cit de bun e semnul, ci cit de mult stie omul sa valorifice din ceea ce ii ofera semnul sau zodiacal.
Numarul 2 este reprezentat prin clasificarea semnelor zodiacale conform celor 2 genuri - Masculin si Feminin. Avem in zodiac 6 semne Masculine si 6 semne Feminine, alternativ. Semnele cu numar impar din lista de mai sus sunt Masculine, iar cele cu numar par sunt semne Feminine. Alternanta principiilor Masculin si Feminin
in Zodiac sugereaza un echilibru perfect intre cele doua genuri, si o intrepatrundere permanenta a lor. In general, semnele Masculine inseamna activitate, energie, autoritate, in timp ce semnele Feminine inseamna sensibilitate, receptivitate, afectivitate.
Numarul 3 este ilustrat de asa-numita calitate a fiecarui semn zodiacal. Nu este vorba de calitatile generice ale semnelor, ci de o ilustrare a proceselor naturale redata chiar in succesiunea semnelor. Astfel, semnele se clasifica, dupa cele 3 calitati esentiale, in:
Semne Cardinale
(Berbec, Rac, Balanta, Capricorn)
Semne Fixe
(Taur, Leu, Scorpion, Varsator)
Semne Mutabile, sau Mobile, sau Comune
(Gemeni, Fecioara, Sagetator, Pesti)
Se observa ca, in ordinea in care se succeda semnele pe zodiac, dupa un Semn Cardinal urmeaza un Semn Fix, apoi vine un Semn Mutabil, dupa care apare iar un Semn Cardinal, si succesiunea se repeta. Aceasta ordine consecventa reflecta faptul ca procesele din natura si din viata, in general, decurg dupa aceasta schema:
- o faza de initiere, de inceput, de mobilizare si declansare a energiilor, corespunzatoare Semnelor Cardinale;
- o faza de stabilizare, de asezare, de concretizare, de derulare consecventa spre implinire, corespunzatoare Semnelor Fixe;
- o faza de oscilatie si de schimbare, de transformare a energiilor, pregatind trecerea la un proces nou, faza
corespunzatoare Semnelor Mutabile.
Dar cea mai importanta clasificare ne-o ofera Numarul 4, fiindca exista 4 elemente primordiale care alcatuiesc lumea sau universul si ele se regasesc in semnele zodiacale. Aceste elemente, cunoscute din antichitate, sunt Pamintul, Apa, Aerul si Focul (un al 5-lea element, Etherul, face legatura subtila intre toate celelalte 4). Fiecare semn zodiacal tine de un anumit element dintre cele 4, astfel:
Semne de Foc (Berbecul, Leul, Sagetatorul)
Semne de Pamint (Taurul, Fecioara, Capricornul)
Semne de Aer (Gemenii, Balanta, Varsatorul)
Semne de Apa (Racul, Scorpionul, Pestii)
Se intrevad si asocieri simbolice intre numele semnelor si elementul corespunzator. De asemenea, se observa ca si aici avem o succesiune constanta a elementelor pe zodiac. Semnele de Foc si cele de Aer sunt, de fapt, Semnele Masculine, in timp ce semnele de Apa si de Pamint sunt chiar Semnele Feminine.
Toate aceste succesiuni constante, repetitive, din cadrul clasificarilor de mai sus, arata o ordine foarte clara, o armonie permanenta a universului vazut prin prisma Astrologiei, ele sugerind deja conceptul de ritm cosmic, dat mai ales de deplasarea planetelor prin semnele zodiacale.
Se mai poate observa ca fiecare semn zodiacal este o combinatie intre un element si o calitate, de pilda elementul Foc si calitatea Cardinala sunt caracteristice impreuna numai pentru semnul Berbecului. Astfel, cunoasterea celor 4 Elemente si a celor 3 Calitati ne pot da, intuitiv, cunoasterea celor 3x4=12 Semne
Zodiacale.
Exista si alte clasificari ale semnelor zodiacale, dar acestea sunt cele esentiale.
Sa reluam mai pe indelete "atomii" Astrologiei, de asta-data ii vom discuta in ordine inversa.
CELE PATRU ELEMENTE
Incepem cu cele 4 Elemente - Foc, Aer, Apa, Pamint. Nu trebuie sa le confundam cu elementele chimice. Simbolic, ele pot fi asociate mai degraba cu starile de agregare ale materiei, astfel:
Pamint - starea solida
Apa - starea lichida
Aer - starea gazoasa
Foc - plasma
Anticii nu erau deloc niste inculti sau primitivi. Ei au intrevazut lucrurile pe care stiinta moderna le-a reclamat la mult timp dupa aceea. Dar anticii aveau o alta perceptie, si dat fiind ca gindeau mai mult simbolic, in loc sa inchida aceste concepte in formule matematice si definitii academice, le-au dat nume sugestive.
Dar asocierea de mai sus nu explica totul. Cele 4 Elemente au si alte asocieri, fiindca in stiintele metafizice, universul este structurat pe niveluri de vibratie si de manifestare, si pe fiecare nivel exista alte corespondente pentru fiecare lucru.
Astfel, o semnificatie mai importanta pentru cele 4 Elemente este chiar asocierea acestora cu niveluri ale manifestarii:
Pamint - nivelul fizic, concret
Apa - nivelul emotional, sufletesc
Aer - nivelul intelectual, mental
Foc - nivelul spiritual, cauzal
Aceste niveluri sunt cunoscute sub diverse denumiri in diferitele teorii metafizice. Ele pot fi prezentate ca lumi, planuri, corpuri, dimensiuni etc. Dar ideea de baza este ca toate acestea alcatuiesc baza universului, si ele pot fi regasite in toate lucrurile, in diverse combinatii si expresii. Pe de alta parte, orice lucru de pe un anumit nivel are corespondente precise pe celelalte niveluri. Sa luam un exemplu din Astrologie, avind ca subiect calul, un animal arhicunoscut:
- la nivel fizic, deci asociindu-i elementul Pamint, se afla corpul fizic al calului, hrana si nevoile sale fizice, eventual chiar si obiectele folosite de om pentru a-l incaleca sau inhama etc.
- la nivel emotional, deci in asociere cu Apa, calul salbatic poate sugera sentimentul de libertate, de posibilitate neingradita de deplasare, sau un cal de calarie poate fi privit ca un prieten pentru plimbari in natura.
- la nivel mental, deci asociat cu Aerul, calul poate fi vazut mai ales ca un mijloc de transport, astazi pe cale de disparitie, sau chiar ca un ajutor pretios in munca, pentru agricultori.
- la nivel spiritual, deci asociat cu Focul, calul poate fi un simbol al energiilor care te poarta inainte pe drumurile vietii, sau catre telul tau, daca stii sa le controlezi.
Simbolistica, intelegerea folosirii ei, este esentiala in Astrologie. Dar sa vedem si cum sunt "asezate" Elementele in Zodiac. Zodiacul este impartit, dupa cele 4 Elemente, in 4 grupe de cite 3 zodii, asezate pe cerc la cite 120 de grade (acest unghi mai poarta si numele de "trigon"). Astfel, fiecare Element are un Triunghi Zodiacal alcatuit din zodiile aceluiasi Element. Este un triunghi echilateral, un simbol al perfectiunii numarului 3. Cele 3 semne ale aceluiasi Element alcatuiesc o triplicitate. Relatia dintre zodiile care au acelasi Element (deci care sunt plasate la 120 de grade distanta pe zodiac) este denumita Trigonocratie, si este o relatie echilibrata si constructiva, privita in general ca favorabila, fiindca reflecta o relatie in acelasi nivel al manifestarii, aducatoare de cooperare si implinire.
De aceea se spune ca un om nascut in Gemeni se intelege bine cu unul nascut in Varsator, si la fel cu unul nascut in Balanta, fiindca zodiile lor fac parte din aceeasi trigonocratie, cea de Aer, sau sunt semne ale aceluiasi Element - Aerul. Acelasi lucru este valabil si pentru celelalte Elemente. Zodiile aceluiasi Element "se inteleg bine" intre ele, in general. Relatii constructive apar si in cazul general al perechilor Aer-Foc si Apa-Pamint, dar in special intre zodiile aflate la distanta de 60 de grade intre ele (unghiul de 60 de grade mai este denumit sextil). Doua zodii opuse pe zodiac (deci la 180 de grade distanta) tin tot de una dintre aceste perechi, dar in acest caz relatia este fie complementara, fie contradictorie.
Relatii conflictuale si tensionate apar, in schimb, intre semnele plasate in unghi de 90 de grade (unghi numit cuadratura, cuadrat sau careu). Va propun un exercitiu, sa stabiliti ce Elemente ar
putea avea doua semne aflate pe Zodiac la 90 de grade unul de altul.
Iata si caracteristicile de baza ale triplicitatilor:
Semnele de Foc (Berbecul, Leul si Sagetatorul) - spirit de actiune, energie, entuziasm, pasiune, inflacarare, dedicare totala, vitalitate, capacitate de a capta atentia.
Semnele de Pamint (Taurul, Fecioara si Capricornul) - simt practic, bun simt, realism, perseverenta, prudenta, conservatorism, simt organizatoric, spirit analitic, materialism, armonie cu natura.
Semnele de Aer (Gemenii, Balanta si Varsatorul) - intelectualitate, curiozitate, sociabilitate, mobilitate, adaptabilitate, comunicativitate, idealism, expansiune.
Semnele de Apa (Racul, Scorpionul si Pestii) - emotivitate, sensibilitate, intuitie, fluiditate, influentabilitate, inconstanta, putere de patrundere, magnetism, mediumnitate.
Dupa cum se vede, abia am inceput sa intram in conceptele Astrologiei si treburile par sa se complice neasteptat de mult, dar pe de alta parte ele pot fi si fascinante. Este nevoie de rabdare pentru a parcurge alfabetul, si de studiu individual pentru a invata "cititul" cu acest alfabet.
28.04.2009
19.3KB
6. Fecioara (Virgo)
28.04.2009
1KB
11. Varsatorul (Aquarius)
28.04.2009
1.1KB
In ultimii ani, coroborand informatiile transmise de sateliti cu propriile lor observatii, specialistii in geodinamica a ajuns la concluzia ca Pamantul isi mareste volumul intr-un ritm tot mai accelerat. Unii ar spune ca fenomenul este benefic, data fiind cresterea demografica, intrucat am avea astfel mai mult spatiu locuibil... Lasand gluma deoparte, trebuie insa sa recunoastem ca lucrurile nu stau deloc pe roze si ca, daca aceasta dilatatie accelerata continua, nu peste multa vreme se va produce o incalzire puternica in adancurile si la suprafata planetei, care va atinge temperaturi de mii de grade, precum cele de pe Soare.
Recent, o echipa de geologi rusi a dat publicitatii un raport ce demonstreaza fara echivoc ca Peninsula Crimeea se apropie de continent (in speta de Rusia) intr-un ritm mult mai rapid decat pana acum. Ultimele masuratori, efectuate in 1982, dovedisera ca viteza de deplasare este de 0,9 cm pe an. Acum, viteza a crescut la 3 cm pe an, fapt ce demonstreaza accelerarea proceselor tectonice pe Terra, fenomen ce nu va aduce nimic bun, in perspectiva, pentru viata pe planeta.
Cine este responsabil de aceasta accelerare? Cu siguranta catastrofele naturale din ultimele decenii. De pilda, eruptia vulcanului Pinatubo, de la mijlocul anilor '90, a avut asupra mediului un efect mai devastator decat cel al tuturor emisiilor poluante eliberate de activitatea umana de un secol incoace! Si mai devastator a fost cutremurul produs in decembrie 2004, in Asia, urmat de cel mai puternic tsunami din istoria cunoscuta, care a provocat, spun specialistii, o modificare in inclinarea axei de rotatie a Pamantului.
Pe de alta parte, expertii NASA, centralizand datele obtinute de la satelitii geostationari, au ajuns la concluzia ca raza planetei creste cu un milimetru pe an iar nivelul apei din oceanul planetar se ridica, la randul sau. Cea mai spectaculoasa crestere a fost observata la lacul Baikal, care se extinde cu doi centimetri pe an. Volumul Pamantului creste cu o rata anuala de 515 kilometri cubi, rata ce ii stupefiaza, realmente, pe oamenii de stiinta.
Cu alte cuvinte, Terra se umfla intr-un ritm trepidant iar acest lucru duce, spune profesorul moscovit Serghei Novikov, la o incetinire a rotatiei in jurul Soarelui. Consecinta este ca zilele vor fi mai lungi iar distanta fata de astrul central al Sistemului Solar creste in medie cu 22,6 metri pe an. In acest ritm si pe baza simularilor efectuate pe computer, ce au dovedit ca, in urma cu 3 miliarde de ani ziua avea doar 19 ore, specialistii rusi considera ca peste cateva milioane de ani ziua terestra va avea 25 de ore.
Pe atunci insa, planeta se va fi transformat deja intr-o uriasa sfera de foc, caci procese termonucleare similare celor produse pe Soare vor incepe sa se declanseze, in maruntaiele planetei, de indata ce masa acesteia va depasi pragul critic. Efectele colosalei presiuni vor transforma Pamantul intr-o uriasa bomba cu hidrogen. Unde se vor afla atunci urmasii oamenilor? Asta nici Nostradamus n-ar fi putut spune...
28.04.2009
10.2KB
Incalzirea globala ameninta tot mai mult planeta iar ultimele baricade incep sa-si piarda din putere si, din ce in ce mai rapid, sa piara.
Oceanele, care erau un adevarat razboinic impotriva procesului de incalzire globala, isi pierd, tot mai rapid, capacitatea de a absorbi dioxidul de carbon din atmosfera, sporind astfel procesul care ameninta tot mai rau "Planeta albastra", informeaza Mediafax.
Cercetatorii britanici Ute Schuster si Andrew Watson, de la Universitatea East Anglia, au studiat zona dintre Caraibe si Marea Britanie si au ajuns la concluzia ca, in perioada 2002-2005, partea nordica a oceanului Atlantic a absorbit doar jumatate din cantitatea pe care a absorbit-o la mijlocul anilor '90. "Fie este vorba de o replica la rapiditatea incalzirii globale inregistrata recent, fie este vorba de o variatie ciclica naturala. Dar indiferent despre care din posibilitati este vorba, de acum inainte stim ca rezervele de carbon se pot modifica si ca trebuie sa supraveghem cu atentie capacitatea de absorbtie a oceanelor" a spus Schuster.
Rezultatele specialistilor au evidentiat o crestere a aciditatii oceanelor din cauza absorbtiei de CO2 din atmosfera, care sporeste riscul suprasaturarii in carbon si distrugerea biodiversitatii. De asemenea, nivelul dioxidului de carbon din atmosfera a crescut cu 35% mai repede decat s-a estimat in anul 2000", mai scrie Mediafax.
28.04.2009
39.2KB
Figura 1. Comparaţie intre aria ocupată de calotele glaciare in emisfera nordică in prezent (stânga) si acum 21000 de ani (dreapta). Imagine preluata de la NASA
Teoria lui Milankovič si cauzele erelor glaciare
Care sunt cauzele acestor schimbări climatice si cum putem afla mai multe despre cum a evoluat clima in trecut?
Cu aproape 90 de ani in urmă sârbul Milutin Milankovič a publicat o monografie intitulata “Teoria matematica a fenomenelor termice cauzate de radiaţia solară”, care avea sa revolutioneze studiul schimbarilor climatice la scara geologica. Conform acestei teorii, pământul trece prin perioade glaciare si interglaciare la intervale care pot fi calculate tinând cont de schimbarile periodice in configuratia orbitală a Pământului. Mai exact, schimbarile in excentricitatea orbitei in jurul soarelui (Figura 2), inclinaţiei planului de rotatie (Figura 3) si schimbarea anotimpului in care Pământul se afla cel mai aproape de soare (Figura 3) modifică distribuţia radiatiei solare la diferite latitudini. Prin urmare, atunci când energia solara din timpul verii la latitudini mari din emisfera nordica este ridicata, Pământul absoarbe mai multa energie de la soare facând clima mai calda si prevenind formarea unor calote glaciare extinse. Din contră, cand energia primită de la soare este scazuta, clima va fi mai rece, ghetarii vor putea supravietui de la un an la altul, iar calotele glaciare vor incepe sa se formeze la latitudini mari. Emisfera nordică are un rol mai mare pentru ciclurile glaciare decât emisfera sudică pentru că aria ocupată de continente este mai extinsă la nord de ecuator iar calotele glaciare au mai mult spatiu să se dezvolte.
28.04.2009
14.4KB
Suntem oare noi, oamenii, „cobaii de lux” ai unui experiment genetic de amploare cosmica? O asemenea idee, desigur, ar putea starni suspiciuni, zambete ironice, indignare, cei mai multi dintre semenii nostri aruncand-o pe seama unor elucubratii puerile si stupide, cel mult demne de un roman science-fiction de slaba factura. Ce ne facem insa atunci cand sustinatorii excentrici ai ipotezei vin in fata noastra cu potentiale dovezi palpabile?
Boala sau o „moda” bizara?
In diverse locuri din lume, au fost descoperite schelete sau mumii ale unor fiinte humanoide, insa avand caracteristici extrem de bizare. La Muzeul de Istorie Naturala din Uberaba (Brazilia) exista o mumie de origine necunoscuta. Administratorii muzeului cred ca a fost adusa din Egipt, singurul argument fiind forma craniului, cu volumul de circa doua ori mai mare decat unul normal. Or, in Egiptul antic, apare clara o stranie moda: deformarea voita a craniilor unor membri ai familiilor faraonilor.
Mumia de copil din Brazilia prezinta si alte anomalii, cum ar fi cele cate sase degete la fiecare picior. Cei mai rationali cercetatori se refera totusi numai la cap, considerand ca e vorba despre hidrocefalie: raspandirea de lichid cefalo-rahidian in ventriculele cerebrale, fapt ce genereaza o presiune marita in craniul copilului si implicit intarzierea osificarii si „dilatarea” pana la monstruos a capului.
Fiinte cu capete duble
Muzeul din Piatigorsk (Caucaz) gazduieste si el cranii in forma de ou, datand din sec. III-IV d.Chr., aici fiind vorba despre o practica ale carei motive nu se cunosc, desi raspandita pe tot globul si avand o vechime de peste 20.000 de ani! Mese stranse, placu te de lemn si chiar leagane speciale se foloseau pentru deformarea craniilor inca neosificate ale copiilor.
Asemenea ciudatenii s-au mai descoperit de altfel in America de Sud, in Asia, in Europa (Norvegia si Franta) etc., ceea ce nu poate fi o simpla coincidenta, ci mai degraba un mimetism. Dorinta de a semana cu un model de esenta superioara - cred unii cercetatori – dar cine sau ce sa fie aceasta entitate? O incercare de sistematizare a informatiilor a facut Robert Connolly si prima constatare socanta se refera la capacitatea cerebrala: la Homo sapiens, 1250-1380 cm3; la humanoizii necunoscuti, intre 2600-3200 cm3. Cum sa explicam uriasa diferenta?
Copilul venit din stele
Connolly identifica patru tipuri diferite de cranii deformate. Cel in forma de con nu ar fi obtinut in mod artificial si deci ar apartine unei specii diferite de genul Homo. La fel, cel asemanator unui dovleac alungit. Tipul J e si mai ciudat, avand orbitele oculare cu 15% mai mari decat la omul normal.
Tipul M are cei doi lobi globulosi ai craniului totalmente disproportionati, cu volumul aproximativ dublu fata de normal. Deocamdata insa nu exista argumente suficiente pentru a orienta ipotezele catre „pista extraterestra”. O face totusi cercetatorul Lloyd Pye, in celebrul caz „Starchild”, un craniu de copil in legatura cu care bizareriile se tin lant. Analizele anatomice ar indica o vechime de circa 6 ani a acestuia, insa datarea cu C14 „proiecteaza” vestigiile la 900 de ani in urma! Absolut anormala e si rezistenta osului, de doua-trei ori mai mare decat la om, craniul respectiv avand in plus, in structura, niste fibre microscopice rosiatice, de origine necunoscuta.
Ipoteza hibrizilor extraterestri
La 10 saptamani dupa introducerea intr-un dizolvant pentru oase, un fragment din craniul „copilului stelelor” a ramas intact, pe cand un os de om adult se dizolva intr-o saptamana. Volumul depaseste si el cu circa 50% dimensiunile normale, desi e cu 50% mai usor, astfel ca unii experti s-au intrebat daca e vorba chiar despre un copil.
Ochii acestuia erau insa considerabil mai mici si in forma de „taietura”, urechea externa pare sa fi lipsit, iar gatul era cu 30-50% mai subtire decat cel uman, partea inferioara a fetei extrem de redusa si sinusul inexistent. Totusi, testele ADN efectuate dupa 1999 au adus elemente cu-adevarat senzationale. ADN-ul copilului este un amestec de la... cel putin trei persoane diferite, ceea ce indica grave contaminari prin manipulari genetice.
In alta ordine de idei, s-a demonstrat ca „Starchild” a avut o mama umana, dar partenitatea prezinta particularitati imposibil de descifrat. De aici, o teorie complexa privitoare la faptul ca rasa umana e un produs de hibridare obtinut de fiinte extraterestre care ar fi facut din Terra un imens laborator de experimente genetice. Sugestii in acest sens ar exista si in Biblie, dar si in traditiile diferitelor culturi. Prin urmare – de fapt, cine suntem noi?
28.04.2009
7.8KB
Suprafetele arabile se vor restrange drastic, ceea ce va ramane va trebui folosit pentru productia de cereale si alte plante pe care sa le putem consuma in mod direct. Sunt specialisti care prevestesc ca, daca pasarile vor putea fi crescute in ferme in sistem intensiv, pentru erbivorele mari nu prea va mai fi loc. Nu va fi suficient spatiu pentru pasunat, asa incat consumul carnii rosii va trebui, vrand-nevrand, redus. Poate astfel se va limita, totodata, cantitatea de metan eliberata in atmosfera de catre rumegatoare. Lumea de peste cateva decenii va fi una in care vacile si oile vor fi animale rare. De mai multa atentie s-ar putea bucura caprele care, cu binecunoscuta lor rezistenta si lipsa de mofturi la mancare, ar putea fi animalele potrivite pentru a rontai arbustii spinosi care vor creste in acele regiuni mai mult uscate, care vor ocupa o mare parte din pamanturile Terrei. (Inca ar fi bine si asa. La friptura mai renuntam, dar cum sa traim fara branza???)Animalele marine, care alcatuiesc o parte importanta a hranei omenirii, vor disparea treptat. Captarea dioxidului de carbon din aer va acidifia apele marine, iar aceste ape acide vor dizolva invelisurile calcaroase ale unor organisme planctonice si cochiliile molustelor. Lanturile trofice complexe care intretin biosfera marina se vor rupe, astfel ca nici peste nu va mai exista in aceste mari secatuite. O mare extinctie a speciilor oceanice ar putea fi consecinta pomparii in atmosfera a dioxidului de carbon produs de civilizatia industriala. Si atunci, va trebui sa compensam pierderea animalelor marine prin culturi vegetale in apa marii. Algele sunt o posibila solutie; platformele marine, pe care vor fi cultivate plante alimentare, sunt o alta.
Daca marile intinderi furnizoare de recolte se vor muta spre nord, oamenii ar urma si ei migratia plantelor. Un mare numar de locuitori ai Africii si Asiei – devenite aride pe cea mai mare parte a suprafetei lor – ar trebui realocati. Unde? Poate in Canada, in Siberia, in Scandinavia, in Alaska, unde atunci va fi o clima placuta si unde, spre norocul nostru (ma rog, al lor), vor exista vaste suprafete de teren care ar putea fi colonizate. Oarece inghesuiala va fi, asa ca probabil, modelul predominant va fi cel al locuirii in spatii desfasurate pe verticala – “la bloc” – ceea ce ridica probleme specifice care vor trebui rezolvate cu mare-mare simt de raspundere de catre arhitectii si urbanistii viitorului.
Foamea de energie
Mult laudata solutie a fabricarii combustibilului auto din plante (biodiesel) s-a dovedit o arma cu doua taisuri, iar cel de-al doilea ne-a cam ajuns la os, de vreme ce cultivarea a mari suprafete de teren cu plante pentru biodiesel, in loc de plante pentru hrana, a dus la o crestere a pretului alimentelor si a contribuit la infometarea unui numar mare de locuitori ai lumii. Nici la fel de laudata solutie a folosirii etanolului drept carburant auto nu s-a dovedit grozava: entuziasmul s-a dezumflat rapid cand, recent, in urma unor calcule complicate si savante, o parte a comunitatii stiintifice a ajuns la concluzia ca producerea de etanol nu e deloc o metoda prietenoasa fata de mediu si are o amprenta de carbon mult mai mare decat ne imaginam. (Povestea e, ce-i drept, controversata, deocamdata.)
Celulele de hidrogen – care produc “curent” pentru alimentarea unor masini electrice – ar putea fi o solutie, dar inlocuirea combustibililor traditionali cu electricitatea produsa de celule de hidrogen merge tare greu. In California, guvernatorul Arnold Schwarzenegger se laudase ca va construi 150-200 de statii de alimentare pentru masinile cu celule de hidrogen, de-a lungul autostrazilor statului, si asta pana in 2010. Mai e doar putin pana atunci si abia s-au construit 24 de astfel de instalatii. Unul dintre motivele pentru care California nu s-a indeplinit planul este controversata chestiune: ce trebuie sa avem mai intai - infrastrcutura sau masinile? Fabricantii de automobile n-au reusit sa furnizeze pietei suficiente autoturisme cu celule de hidrogen, iar fara masinile care sa asigure cererea, nici oferta a 200 de statii de alimentare nu are sens. Are cineva alta solutie?
Pana la urma, probabil ca, tot, energia electrica ne va scoate din incurcatura; masinile electrice, silentioase si nepoluante, ar putea inlocui intr-o zi – ce vis frumos! – masinile zgomotoase, otravitoare si urat mirositoare de azi. Mai ales ca de electricitate e nevoie si in multe alte domenii; deci, are sens sa incercam sa ne concentram eforturile pentru a gasi metode nepoluante si eficiente de a produce energie electrica, pe care s-o folosim apoi pentru toate cele: transport, incalzire, gatit, iluminat etc. etc.
Pai, daca tot o sa fie cald, soare si deserturi peste tot, hai sa profitam! Tehnologiile de convertire a radiatiei solare in energie electrica au progresat vijelios: deja exista mai multe sisteme, care devin tot mai performante, deci nu trebuie sa inventam ceva cu totul si cu totul nou, ci doar sa imbunatatim, adaptam si extindem ceea ce avem deja. Ideile exista, motivatia exista (cutitul ajuns la os e cea mai motivanta chestie din lume), o sa gasim si banii si, facand un efort, am putea avea milioanele de kilometri patrati de instalatii care sa ne furnizeze energia care ne trebuie. Incercari la scara mai mica exista deja; ideile indraznete pentru proiecte de mare amploare nu lipsesc nici ele. Peste braiele desertice care vor incinge Pamantul, am putea construi uriasele centrale solare care vor alimenta cu energie tot restul lumii.
Doar cu tehnologia n-o sa izbutim
Pana acum, solutiile noastre la problema cresterii temperaturilor si a cresterii populatiei au fost mai degraba de ordin tehnologic. Soiuri mai productive, metode mai eficiente, ingrasaminte mai concentrate… De acum incolo, ne spun specialistii, trebuie sa ne insusim un alt mod de a gandi. Unul bazat nu pe geopolitica traditionala – granite, natiuni, raporturi de forte – ci pe o privire de ansamblu asupra problemei. La urma urmei, e de bun simt: o problema globala necesita solutii globale. O politica internationala de relocare pare utopica azi si totusi, ea s-a putea dovedi la un moment dat necesara, pentru a realiza deplasarea populationala despre care vorbeam: mutarea a milioane de oameni din regiunile devenite aride si neospitaliere spre cele care, in urma modificarii climei, vor deveni, din prea reci si neprimitoare, tocmai bune pentru traiul omenirii. Apoi, va fi nevoie de o politica internationla in domeniul agriculturii, caci cheia supravietuirii tuturor va fi o distributie inteligenta a resurselor. Va fi necesar sa depasim faza ”fiecare in tara lui cultiva ce-i trebuie lui si ce vor muschii lui”. Dupa cum spune Peter Cox, un climatolog care lucreaza la Universitatea din Exeter, Marea Britanie: daca niste extraterestri ar veni azi pe Pamant, li s-ar parea aberant faptul ca unele dintre cele mai aride tari din lume, precum Pakistan si Egipt, cultiva, pe scara intinsa, o planta atat de mare consumatoare de apa cum este orezul, si inca pentru a exporta mare parte din recolta! Apa va fi mult mai putina decat acum, marile fluvii ale lumii vor deveni mai firave, luncile umede si fertile se vor ingusta, asa incat orezul s-ar putea sa devina un lux. Ne vom intoarce spre plante mai putin setoase, precum cartofii, si spre soiuri rezistente la seceta ale unora dintre plantele cultivate azi. Intr-o lume bine adaptata dezastrului generat de cel patru grade in plus, politicile agrare vor trebui modificate in asa fel incat recolta sa ne ajunga tuturor. Nu-i nici un secret ca, la ora aceasta, o mare parte din tot ceea ce se produce comestibil, in societatea capitalista multilateral dezvoltata si hiper-consumerista, de tip occidental, ajunge la gunoi, in vreme ce, in tarile lumii a treia, milioane de oameni rabda de foame, sunt subnutriti si malnutriti, iar unii chiar mor de inanitie. O gandire desteapta si cooperanta ar putea reduce mult aceste probleme; nu ignora nimeni complexitatea problemei, ca doar stim cat de greu este sa ascultam de ordinele altora, in loc sa facem ce vrem noi, dar supravietuirea pe termen lung va include, cu siguranta, depasirea acestui egoism la scara nationala in favoarea unei gandiri mai largi si mai cooperante. Aici va fi piatra de incercare, si nu degeaba expertii insista asupra laturii politice a gestionarii efectelor schimbarii climatice: solutiile tehnologice nu mai sunt de ajuns, e vremea solutiilor politice globale.
Noua realitate climatica va aduce dupa ea noi realitati geografice, politice, geopolitice si noi realitati sociale. Deja ne e clar tuturor, de cateva decenii, ca intre evolutia mediului si dezvoltarea omenirii e o legatura dureros de stransa, astfel incat organismele internationale care au fost infiintate pentru a facilita colaborarea la nivel mondial au acum, pe agenda lor, problemele generate de schimbarea climei si modul in care ne adaptam la acesta noua realitate climatica. Intrebare de 100 de puncte: avem destui specialisti care pot sa vada imaginea de ansamblu, sa inteleaga bine legatura dintre aceste fenomene climatice si adaptare si sa fie capabili sa dea o mana de ajutor atunci cand va fi nevoie? Avem institutii unde sa se invete in mod specific aceste lucruri, unde sa-i formam pe acesti planetologi ai viitorului?
Asa a aparut ideea infiintarii unui centru international care sa se ocupe de schimbarile climatice si de dezvoltare. Centrul (International Centre for Climate Change and Development) urmeaza sa fie infiintat in Bangladesh, iar Saleemul Huq, specialist in cadrul Institutului International pentru Mediu si Dezvoltare (organism cu sediul la Londra) a declarat ca intentia este de a face din Bangladesh un laborator al adaptarii la schimbarile climatice. Dupa opinia sa, Bangladesh, care e vazuta azi ca un simbol al vulnerabilitatii – o tara saraca, suprapopulata, lovita adesea de dezastre naturale – ar urma sa devina un simbol al adaptarii eficiente si creative la marea provocare care ne pandeste pe toti: schimbarea climatica majora care va sa vina. Centrul va gazdui specialisti care vor putea studia la fata locului modelele ale adaptarii si vor imagina solutii care sa poata fi aplicate si in alte tari ale lumii. Caci multe state s-ar putea confrunta, in cateva decenii, cu problemele pe care le are azi Bangaldesh: populatie numeroasa – caci schimbarile ar putea constrange oamenii sa porneasca in migratie, disperati, spre ceea ce vor parea atunci noile Tari ale Fagaduintei; inundatii – caci intensitatea uraganelor va spori, iar nivelul crescut al apelor marii va ameninta mii de orase si sate; saracie, foamete si boli – caci resursele de toate felurile vor scadea in urma dezastrelor naturale. Pare un scenariu atat de horror, incat nici nu-ti vine sa te gandesti la el. Dar refuzul si negarea nu sunt solutii ale problemelor. Adaptarea, insa, este.
SPUNE-TI PAREREA! Crezi ca ar fi nevoie de un angajament politic global proactiv fata de mediu? Este incalzirea globala o responsabilitate a institutiile internationale sau a fiecaruia dintre noi? Ce masuri crezi ca ar trebui luate pentru a stopa incalzirea globala? Ce parere ai despre acest articol?
28.04.2009
37.3KB
Conform unor sondari recente, se pare ca in lipsa daunatoarei fiinte umane, in numai cateva mii de ani de aici inainte, intreaga emisfera nordica a Pamantului ar fi acoperita de straturi groase de gheata
Emisiile de gaze cu efect de sera incalzesc atmosfera cu o asemenea eficienta incat urmatoarea era glaciara, presupusa ca fiind cea mai severa in milioane de ani, ar putea fi amanata pe termen nedefinit. “Unii s-ar putea uita la aceasta noua descoperire si ar spune ca dioxidul de carbon este bun pentru noi”, sustine liderul studiului Thomas Crowley de la Universitatea din Edinburgh, Scotia. “Insa ideea ca incalzirea globala ar putea fi o stavila in fata unei ere glaciare nu este un motiv de relaxare, pentru ca ne indreptam catre o stare neobisnuita a climei”, a adaugat Crowley. In aproximativ 10.000 sau 100.000 de ani, sugereaza studiul, straturi permanente de gheta, de tipul celor care acopera Antarctica, ar creste peste mare parte din Canada, Europa si Asia. “Cred ca nivelurile curente de dioxid de carbon sunt probabil suficiente pentru a preveni acest fenomen sa se intample vreodata”, spune Crowley. Desi urmatoarea era glaciara ar fi una neobisnuita, la fel este si climatul instabil pe care oamenii il creeaza prin emiterea cantitatilor uriase de gaze cu efect de sera. Mai sunt multe teste necesare pentru a vedea daca prezicerea este corecta, insa specialistii sunt de parere ca din princina climei denaturate a planetei este posibil sa nu aflam niciodata ce s-ar fi intamplat in conditii naturale in momentul glaciatiunii.
Sursa: National Geographic